HTC One X: Schimbarea mult așteptată [REVIEW]
Dacă până acum ceva timp era suficient ca un producător să lanseze un smartphone puternic ca să cucerească inimile şi portofelele utilizatorilor, se pare că acele vremuri au trecut. Anul acesta cei de la HTC au lansat o familie întreagă, seria ONE, cuprinsă din: HTC One X, One S si One V.
Design şi calitatea materialelor/asamblării:
Chiar dacă vorbim de un display măricel, de 4,7 inci, corpul telefonului nu este exagerat de mare la ai săi 134,4 x 69,9 x 8,9 mm şi 130g. Practic, discutăm despre un fel de paletă de ping pong uşor mai suplă, proiectată să respecte trendul actual în materie de telefonie mobilă.
HTC One este fără îndoială un telefon frumos, cu un design simplu şi totodată elegant care nu exagerează cu forme prea rotunjite dar nici cu muchii ascuţite. Fără îndoială display-ul este cel care frapează şi asta pentru că telefonul este în aşa fel construit încât să îl pună în evidenţă, acesta fiind puţin ieşit în afară faţă de rama de plastic care îl înconjoară. Butoanele sunt puţine, 5 în total: tasta dublă pentru volum (dreapta sus), on/off în partea de sus şi cele trei capacitive: back, home şi recent apps (în partea de jos a ecranului). Jack-ul audio este poziţionat în partea superioară a telefonului, iar conectorul micro USB pe partea stângă, destul de incomod atunci când vrei să foloseşti telefonul în timp ce stă la încărcat.
Din punct de vedere al construcţiei şi al materialelor folosite, HTC One X se poate lăuda cu o carcasă ridigă, unibody, realizată din policarbonat care nu doar că arată bine, dar se şi simte pe măsură. Probabil cel mai mare dezavantaj al construcţiei, pe lângă accesul inexistent la baterie, este alegerea micro-SIM-ului şi a sistemului de “tăviţă” specific iPhone-ului. Dacă discutăm despre culorile carcasei, am fi preferat un negru pur, în shimb avem un gri închis, cel din poze şi mai există şi o a doua variantă de un alb imaculat şi superb.
Spatele telefonului se remarcă prin camera foto amplasată central în partea de sus şi difuzorul Beats la fel de central dar în partea de jos. Din păcate camera este extrem de expusă la şocuri şi zgârieturi asta datorită faptului că iese din corpul telefonului, aşa că trebuie să aveţi mare grijă unde şi cum vă aşezaţi telefonul, noi am recomanda să vă orientaţi către o husă.
Telefonie şi mesaje:
HTC One X este un terminal capabil să funcţioneze în reţele GSM pe: 850 / 900 / 1800 / 1900 MHz şi 3G pe 850 / 900 / 1900 / 2100 MHz. De asemenea, conexiunile de date vor putea fi efectuate la viteze HSDPA de până la 21Mbps şi HSUPA până la 5.76Mbps. Aşadar, nu veţi întâmpina probleme de compatibilitate indiferent de reţeaua pe care doriţi să utilizaţi telefonul, asta după ce vă asiguraţi că acea reţea vă poate pune la dispoziţie un micro-SIM.
La capitolul mesaje, HTC One X dispune de o tastatură uşor modificată faţă de cea specifică Android-ului de pe seria Nexus, tastele fiind o idee mai mari şi mai alungite şi aproape lipite între ele. Cu toate acestea, introducerea de mesaje sau notiţe se face extrem de uşor şi nu necesită o perioadă prea mare de acomodare. Cât despre e-mail-uri, noul model de la HTC oferă suport pentru mai toate serviciile existente: Gmail, Yahoo, Hotmail, poate fi sincronizat foarte uşor cu PC-ul sau setată de la zero o adresă de e-mail POP3 sau IMAP.
Display şi cameră:
Pot spune că cei de la HTC au făcut o treabă excelentă când au optat pentru Super IPS LCD2. Practic, acest display are tot ce îţi poţi dori: dimensiuni considerabile 4,7 inci în diagonală, contrast bun, luminizitate din plin, culori naturale fără a fi şterse, o rezoluţie de invidiat 720×1280 (312 PPI), unghiuri de vizualizare superioare şi un nivel de negru destul de uniform. Camera de 8 megapixeli se încadrează oarecum în tendinţele actuale în materie de imagine pe smartphone-uri deşi sunt convins că nişte megapixeli “fără număr” ar fi vândut ceva mai bine acest model, mai ales pe meleagurile nostre – “ai auzit, fraţioare, ce tare e Nokiau ăla 808?” Videoclipurile capturate în format Full HD la 30 fps arată destul de bine şi se laudă cu un bitrate de aproximativ 10mb/s, ceea ce conferă un nivel suficient de detalii.
Multimedia:
Dacă am juriza un concurs de culturism, ar trebui să spunem că One X are toate calităţile necesare unui campion, iar sub învelişul de policarbonat zac o mulţime de muschi gata să fie puşi la cele mai grele şi diverse încercări. Aşadar, vorbim de unul dintre primele terminale quad core şi nu de orice amărât cu 4 nuclee, ci de un ditamai Tegra 3 la 1,5 GHz, grafica GeForce ULV, 1 GB RAM, 32 GB memorie internă, Android 4 şi sunet Beats. Din păcate noi analizăm performanţele reale şi încercăm să ne lăsăm mai puţin impresionaţi de muşchii de pe hârtie.
Radioul FM este şi el la locul lui, dar nu aduce nimic nou sau special, poate doar o calitate a sunetului ceva mai slabă. Acelaşi SoundHound este integrat şi aici fiind capabil să îţi identifice hiturile favorite şi, nu în ultimul rând, un buton de Power care ânchide telefonul şi la căruia nici dacă mă chinui nu pot să îi găsesc vreo utilitate aici.
Meniuri, conectivitate, memorie şi baterie:
Despre interfaţa cu utilizatorul, putem spune că este una de ultima generaţie, pentru că HTC One X rulează Android 4.0.3 customizat cu Sense 4.0. Producătorul taivanez a optat pentru utilizarea butoanelor capacitive (back, home si recent apps) în detrimentul celor de pe ecran văzute la Ice Cream Sandwich-ul de pe Galaxy Nexus. Meniurile sunt cât se poate de simple şi vin însoţite de animaţii care fac navigarea mai plăcută.
Piesa de rezistenţă este fără îndoială Lockscreen-ul care oferă multiple variante de deblocare direct în aplicaţiile dorite (patru la număr, perfect customizabile), ceea ce se traduce într-o utilizare mult mai rapidă şi eficientă a telefonului.
Din punct de vedere al conectivităţii, după cum era şi de aşteptat, HTC a înglobat în noul său flagship toate tehnologiile actuale: 3G HSDPA şi HSUPA, Wi-Fi b/g/n cu suport Wi-Fi Direct, DLNA si Wi-Fi hotspot, Bluetooth 4.0, conexiune micro-USB cu posibilitatea conectării unui adaptor MHL ce permite transmiterea de semnal prin HDMI şi nu în ultimul rând NFC însoţit de opţiunea Android Beam. Cu alte cuvinte nu ai cum să te plângi de absenţa vreunei variante de descărcare sau vizualizare a pozelor din vacanţă.
Datorită carcasei unibody, HTC a renunţat la posibilitatea de extindere a memoriei interne cu ajutorul cardurilor de memorie, aşa că trebuie să ne mulţumim cu 32 GB interni din care doar 25 GB sunt de fapt disponibili. Pentru fanii cloud, telefonul vine şi cu oferta de stocare online a 20GB oferiţi de Dropbox în speranţa că nu veţi simţi prea tare nevoia unui card de memorie. Opţiunea Mass Storage funcţioneaza de minune, iar copierea fişierelor pe calculator şi invers este destul de rapidă şi relativ constantă undeva la 7-10 MB/s.
Ajungem şi la cel mai dureros capitol al super-smartphone-urilor: Autonomia. Cei de la HTC au înghesuit sub carcasa telefonului un acumulator de 1800 mAh care cel puţin teoretic ar trebui să ofere măcar o zi de autonomie. Ce vă putem spune noi este că ecranul imens, rezoluţia HD şi procesorul quad-core îşi spun cuvântul, iar autonomia telefonului este una modestă.
La o utilizare heavy, HTC One X abia reuşeşte să treacp de 10-12 ore fără să necesite conectarea la o priză. Pe de altă parte, userii mai puţin pretenţioşi vor putea rula până la două zile cu Internet pornit doar la nevoie, ceva Facebook, Wi-Fi-ul si GPS-ul destul de puţin, câteva melodii în drum spre muncă, poze şi 2-3 videoclipuri vizionate.
Cum bateria nu poate fi inlocuita, există riscul ca pe viitor autonomia device-ului să aibă şi mai mult de suferi.
Navigare WEB şi navigaţia GPS:
Display mare, capacitiv cu multi touch, rezoluţie ridicată, procesor puternic, RAM suficient – cam tot ce-ţi trebuie pentru a avea o experienţă de navigare exact aşa cum îţi doreşti. Paginile se încarcă rapid şi nici măcar variantele desktop ale unor site-uri complexe nu reuşesc să îl pună în dificultate pe „măreţul” One X. Dacă ar fi căteva aspecte ce ne-au atras atenţia în sens uşor negativ, ar fi încălzirea excesivă în timpul navigării atât pe 3G cât mai ales pe Wi-Fi şi redarea defectuasă a videoclipurilor 1080p din browser. Cât despre GPS, Google Maps este prezent şi îşi face treaba de minune, sateliţii sunt localizaţi uşor în spaţiu deschis şi îţi poti planifica drumurile nestingherit atâta timp cât dispui de un abonament de date pe măsură.
Aplicatii:
Aplicaţiile care vin preinstalate reprezintă un minim necesar oricărui utilizator mai mult sau mai puţin experimentat. Astfel pe lângă îmbunătăţirile standard venite odată cu deşertul Google, cei de la HTC au inclus şi câteva aplicatii proprii. Dintre acestea ne-au atras atenţia: HTC Hub (magazin de semi-aplicaţii HTC), Notes (permite înregistrarea audio/video sau în scris a notiţelor), PDF Viewer, Stocks (valorile acţiunilor cotate la bursă), Tasks (stabilirea de sarcini şi alarme pentru fiecare), SoundHound (recunoaşte melodiile cântate), Dropbox (stocarea de fişiere în cloud).
Concluzii:
Să fie oare 2012 anul în care HTC s-a trezit din somnul adânc în care l-au trimis în ultimii doi ani cei de la Samsung? Se poate că, în sfârşit, inginerii taiwanezi să fi creat ceva care să ne uimească “galaxia”? Nu ştiu în ce măsura va uimi galaxia sau nu, tot ce ştiu e că HTC One X este un telefon bun, chiar nesperat de bun, care se poate lua la trântă cu orice competitor şi cu majoritatea poate “mătura pe jos” fără prea mari bătăi de cap. În concluzie, dacă ai fost sau eşti fan HTC sau pur şi simplu ai nevoie de un telefon de ultimă generaţie care să îţi facă viaţa mai uşoară şi pe alocuri mai interesantă, te poţi orienta liniştit spre noul HTC One X.
